Ma gandesc la verde. Primul lucru care imi vine in minte e verdele folosit de Bacovia pentru a cladi lucrarile sale. Dar cred ca verdele inseamna ceva mai mult decat nevroza. N-ai vrea sa-l definesti tu? Ce inseamna defapt verde? Inseamna miros de iarba proaspat taiata, miros tesut in haina primaverii. Iar daca ai timp poti sa te apleci si sa privesti de aproape spicul verde si mustacios al ierbii. Pune mana pe el, nu-ti fie frica, nu-i curmi viata, ci-l implinesti pentru ca el, printre altele si de asta e facut, ca sa iti mangaie tie sufletul cu dulci zambete, calde si calme. S-apoi ce mai inseamna verde? Inseamna frunze mari de tei, atat de mari, ca iti vine sa zici ca nuferii au prins aripi si s-au mutat pe crengile inteleptilor arbori. In felul acesta batranii copaci s-au incununat cu laurii intelepciunii si s-au dichisit fiecare cu cate e toca, precum abosolventii din ziua de azi. Care le e diploma?. Au primit distinctia: „proaspat, tânăr inflorit”. S-apoi mai sunt si brotaceii care ajung locatari ai teilor si dirijeaza. Ciudat este ca acestia danseaza dupa cum isi canta ei lor:) Sarind de pe creanga pe creanga si camuflandu-se cu viul verde se ofera drept pilda pentru plasmuitorii de povesti pentru copiii. In paginile lor brotaceii ar putea fi niste fiinte supranaturale cu ochi mari ce te fixeaza si te arunca intr-un somn adanc cu „trilul” lor patrunzator. ...
Iar ce-i extrem de important este ca verdele e sarea unui tablou de primavara-vara. Imi aduc aminte de cateva versuri dintr-o melodie: „Dragostea e o salata, cu ceva sare in plus” si indraznesc sa aseman si eu natura cu o salata, in care verdele sa zicem ca e „sarea si piperul” caci se imbina atat de maiestos cu celelalte culori pe care Dumnezeu le-a folosit cand a pictat lumea...
Ma gandesc la verde. Primul lucru care imi vine in minte e verdele folosit de Bacovia pentru a cladi lucrarile sale. Dar cred ca verdele inseamna ceva mai mult decat nevroza. N-ai vrea sa-l definesti tu? Ce inseamna defapt verde? Inseamna miros de iarba proaspat taiata, miros tesut in haina primaverii. Iar daca ai timp poti sa te apleci si sa privesti de aproape spicul verde si mustacios al ierbii. Pune mana pe el, nu-ti fie frica, nu-i curmi viata, ci-l implinesti pentru ca el, printre altele si de asta e facut, ca sa iti mangaie tie sufletul cu dulci zambete, calde si calme. S-apoi ce mai inseamna verde? Inseamna frunze mari de tei, atat de mari, ca iti vine sa zici ca nuferii au prins aripi si s-au mutat pe crengile inteleptilor arbori. In felul acesta batranii copaci s-au incununat cu laurii intelepciunii si s-au dichisit fiecare cu cate e toca, precum abosolventii din ziua de azi. Care le e diploma?. Au primit distinctia: „proaspat, tânăr inflorit”. S-apoi mai sunt si brotaceii care ajung locatari ai teilor si dirijeaza. Ciudat este ca acestia danseaza dupa cum isi canta ei lor:) Sarind de pe creanga pe creanga si camuflandu-se cu viul verde se ofera drept pilda pentru plasmuitorii de povesti pentru copiii. In paginile lor brotaceii ar putea fi niste fiinte supranaturale cu ochi mari ce te fixeaza si te arunca intr-un somn adanc cu „trilul” lor patrunzator. ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu