Esențialul în viață?

Avem timp pentru toate.
Să dormim, să alergăm în dreapta și-n stânga,
să regretăm c-am greșit și să greșim din nou,
să-i judecăm pe alții si să ne absolvim pe noi înșine,
avem timp să citim și să scriem,
să corectăm ce-am scris, să regretăm ce-am scris,
avem timp să facem proiecte și să nu le respectăm,
avem timp să ne facem iluzii și să răscolim prin cenușa lor mai tarziu.

...............................................................................

Avem timp pentru toate.
Nu e timp doar pentru puțină tandrețe. 

                                                         

                                                                     (Octavian Paler) 

     Se pare că secolul vitezei aduce cu sine parcă mai multă superficialitate. În acest sens, parcă ar trebui să ne oprim mai des, măcar pentru o clipă, din nebunia zilei de azi. Stress, afaceri, alergături, bani, etc., toate ne duc într-un ritm alert spre încheierea unei afaceri care nu prea ne aduce profit. De ce? Pentru că atenția noastră, privirea noastră cade cu sete de cele mai multe ori asupra „mărfurilor” materiale, temporare. Alergăm toată ziua agonisind lucruri pe care oricum le pierdem destul de repede.

     Din păcate, nemulțumindu-ne cu ce avem, ne legăm la ochi cu lăcomia și-i dăm drumul spre înainte. Câtă înțelepciune pe strămoșii noștri: „Nemulțumitului i seia darul !”

     De multe ori  ar trebui să avem ochi pentru a observa, nu doar pentru a vedea, nu poţi vedea bine decât cu inima. Esenţialul este invizibil pentru ochi.” De multe ori liniștea pe care o căutăm cu atâta disperare, uneori, se găsește chiar în fața noastră. Nu trebuie decât să iubim. „Iubește și fă ce vrei ! Dacă păstrezi tăcerea, să fie din iubire; dacă strigi să fie din iubire; dacă îndrepți, îndreaptă din iubire; dacă ierți, iartă din iubire. Rădăcina interioara să fie cea a iubirii, din aceasta rădăcină nu poate ieși decât bine.”

     Desigur, Fericitul Augustin spunea aceste vorbe nereferindu-se la ceea ce numim noi astăzi „iubire bolnavă”. Așa ceva cred că nici nu există, căci în momentul în care cineva săvârșește niște fapte bolnave în numele iubirii pe care o poartă în sufletul său, aceea nu mai este iubire, pentru că „dacă vrem o definiție scurtă și exactă, noi vom spune că virtutea este ordinea iubirii”, iar „adevărata iubire constă în a ne atașa de adevăr pentru a trăi în dreptate.”

     Ce bine ar fi să nu ne lipsim inimile de iubire. De multe ori suntem neliniștiți și nemulțumiți cu viața pe care o ducem sau mai bine spus, nu reușim să ne îmbrăcăm ca odinioară într-un sentiment de satisfacție, de liniște, de mulțumire sufletească, de împăcare cu noi înșine. Uităm că de fapt suntem ființe duale. Avem un trup, dar avem și un suflet. Precum un bebeluș este neliniștit când îi este foame sau când nu este înfășurat în scutec uscat, tot așa și sufletele noastre sunt neliniștite când sunt lipsite de iubire, când, dacă privesc în urmă nu văd nicio faptă de a lor care să le aducă satisfacție și împlinire. Lenea te face să cazi în toropeală; sufletului trândav îi va fi foame (sufletească aș spune eu). Astfel, cred că așteptarea prea îndelungată îmbolnăvește inima, iar dorința împlinită este pom al vietii.

     Un nume (bun) este mai de pret decat bogatia; cinstea este mai pretioasa decat argintul si decat aurul. 

   

Kevin Krools 

Fericitul Augustin 

Înțeleptul Solomon 

Antoine de Saint-Exupery