joi, 5 august 2010

tristetea in cuvinte

... primavara ... dincolo de razele luminoase care se nasc cu dorinta din soare, dincolo de acestea sunt fapte care se intampla si se intampla zi de zi :) ...
... intr-o zi in care iarna se pegatea sa plece intr-o alta emisfera:) ... intr-o astfel de zi s-au intamplat multe:) ...si iarna si vara si primavara si toamna toate au in slujba lor niste soldatei numiti fapte, obiecte, semne care se asorteaza atat de bine cu trasaturile anotimpului in care slujesc. omul trebuie doar sa le vada ... si ce-i mai important ... sa nu se repezeasca si sa spuna ca sunt un dezastru. ah , dar vorbesc atat de vag, nu stiu daca ma intelegi. iata ce vreau sa spun :) ...
gandeste-te la un porumbel, un gugustiuc, flamand ce cauta sa se hraneasca inghitind cateva boabe de grau cazute langa sosea. apoi a urmat clipa in care inaripatul lovit zacea privind rugator catre Dumnezeu ... era lovit ...
... pe drumul infinit al timpului, undeva nu departe de locul temporal unde s-a intamplat necazul porumbelului, apare un punct de referinta ... un om il gaseste si-l ingrijeste. iata cum: il tine in poala, culcat pe spate, si-nmoaie in gura-si boabe de grau si de porumb, pe care mai apoi le impinge in ciocul zburatorului. si-l baga cu ciocul in apa pana cand, desi ametit si lovit la cap, porumbelul isi scutura capusorul spunand pe limba lui: ajunge, multumesc.
... apoi ... lasat fiind pe propiile-i picioruse se clatina in stanga si in dreapta, isi lasa capul obosit peste penele albastre-fumurii, si plange ... plange cum n-a plans niciodata, iar lacrimile sufletului sunt inchipuite de picaturile de apa ce i se preling pe cioculetz.
... dar durerea lui a fost spre bine ... de ce? pentru ca omul a avut ocazia sa faca o fapta buna ... si-a exersat dragostea si poate ca a urcat un milimetru pe scara bunatatii...
... imi dau seama ca a schimba un om este cam imposibil, omul e tot om, dar imi dau seama ca aratandu-i in fiecare zi dragoste, va devi dependent de ea si cand n-o va mai avea va dori sa o aiba din nou ...
iar eu ... omul ... am capul plecat in pamant, sunt bulversat , slabit si inlacrimat ... dar in inima mai un fir de speranta ... si-s ca porumbelul lovit de masina ... Doamne, fi tu omul care sa ma ajute sau trimite-l ...:)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu