miercuri, 29 septembrie 2010

Plutind printre stele !

     Grăbește-te! Adu-ți aminte că de sufletul tău atârnă o bucățică de voință ;;) ! Știu că ești ocupat! Dacă mă gândesc mai bine aș spune că ești chiar mai „silitor” decât o furnică. Toată ziua fugi din stânga în dreapta încât cred că dacă s-ar pune pașii tăi cap la cap, poate că ai fi făcut până acum înconjorul pământului. 
     Oprește-te!
     Aruncă-ți privirea spre lună, apoi așteaptă. Așteaptă ca soarele să-și facă treaba și să-și adune razele de lumină de pe fața pământului lăsând astfel loc întunericului să inunde cerul. Odată ce întunericul s-a cuibărit unde odinioară era albastrul senin, găsește în tine un gând pe care prefă-l într-o bărcuță. Da, da, un gând. Ce poate omul să trimită în departare mai repede decât gândul?! 
     Acolo sus vâslește printre stele. Ce bucurie pentru suflet! Bătută de vântul stelar, bărcuța - gând, leagănă sufletul pe valurile necuprinsului univers pentru om, dar limitatului cosmos pentru Dumnezeu cel veșnic. Nu te lăsa dus de val, plutind prin galaxii străine în derivă. Caută mai bine cea mai apropiată cometa și roag-o frumos să-ți fie vâslă și cârmă. Iar de vei vrea să plutești spre mijlocul Căii Lactee proptește-ți vâsla - cometă pe marginea lunii și împinge cu putere ... Și ce folos îți va aduce această călătorie? Îți va gâdila sufletul și-l va stropii cu apa nădejdii și poate că sufletul tău va exclama în liniștea-i din tine: „Uau! Ce lume frumoasă a făcut Dumnezeu!”
     Grăbește-te! ... Acuși e iarna la ușă! Aceasta va aduce gerul, iar stelele vor îngheța pe cer, fără ca barca - suflet să mai plutească printre ele. Dar poate va aluneca:) ...



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu