sâmbătă, 23 octombrie 2010

Lumina ...


Tudor Gheorghe - Niciodata toamna...(Tudor Arghezi)
     Eh ... Soarele a-mbătrânit și el, lovit de arma timpului ... a timpului ce trece. Lumina sa se lasă cuprinsă de înaintata bătrânețe, iar sfârșitul răcorosului octombrie o-ncleștează între crengile copacilor văduviți de frunze.  Lumina, odinioară încărcată cu voioșie și extaz, acum se sparge galbenă printre trunchiuri de copaci și case acoperite de privirea norilor. Asta să-i fie căruntețea? Sau lumina, iubitoare-a spectrului colorat al toamnei caută și ea să se îmbrace cu aceleași culori pastelate?
     Vai! ... Ce galben blând are acum lumina în privirea sa. O privire înrudită cu cea plină de înțelepciune a bătrânilor albiți de vreme și ridați de încercări. Și cât de tăcută e lumina ... de mii de veacuri se prelinge peste trupurile secularilor copaci, tăcuți și ei. De mii de veacuri spală fețe de stânci scufundate cu înțelepciune într-un ocean veșnic de tăcere. 
     Ah ... înțeleapta lumină, firavă cum e, ne ține pe toți. Și fără cuvinte se face iubită, această lumină ce-i pentru om neprețuit dar și veșnic exemplu. Lumina nu are dușman! Întunericul nu e dușmanul ei, ci întunericul e lipsa luminii...
     Dumnezeu ne-a dat lumina și dragostea! Fără lumină am muri cuprinși de vidul întuneric. Fără dragoste am muri cuprinși de ariditatea nepăsării.

marți, 12 octombrie 2010

N-ai nevoie de multe cuvinte


Dinu Olarasu - N-ai nevoie de foarte multe

N-ai nevoie de multe cuvinte
Ca să îi povestești!
N-ai nevoie de multe cuvinte 
Fluturașul să-l urmărești!
Uneori e deajuns să te-așezi pe o floare
Presărată cu stele cerești
Și să-i spui legănând ce te doare
Și ce te facă să amorțești.

Ai nevoie să-i spui prin tăcere
Despre un vierme flămând
Ai nevoie să-i spui în tăcere
Fluturașului blând
Ce picnic cocoțat sus pe floare
Ai face oricând
Dacă ți-ar aduce prin rouă culoare
Povestindu-ți un gând!!!

joi, 7 octombrie 2010

Un nor gri ș-apoi altul ...


Tudor Gheorghe - Lied




Pasarea Colibri - Sfarsitul nu-i aici



Un nor durduliu, umplut cu pustiu,
În sufletul meu plutește cu greu!
Fugit de pe cer, chemat de-un mister
Aruncă cu gri - culori nu sunt vii.


Nuanțe se-ascund în planul secund,
Speriate se sparg; risipă - șirag.
Un nor gri de sus - amarnic apus - 
Coboară mereu ș-apasă cu greu...


Un alt nor de sus șoptește că nu-s...
Nu-s singur de fel În al vieții castel,
Iar pașii mei sunt - păziți cu-amănunt
De veșnicul El...