vineri, 12 noiembrie 2010

Fum de toamnă


Lumea vorbește de-o toamnă cu ploi
În care pământul înghite noroi,
O toamnă stropită cu gri cenușiu
Ce plânge din cerul ce-i alb-fumuriu.

Dar eu mă gândesc la o toamnă cu fum,
Fum ce răsare din al frunzelor scrum:
Mii de culori și nuanțe-n război
Trosnesc bucurându-se cu mult tărăboi ...
Ah ... frunzelor ce pururea pieriți
De unde putere pe voi să zâmbiți?
Ce înțelepciune cu taină se-ascunde
În glasul vostru ce se propagă prin unde?
Ce ne spuneți voi când vântul v-alintă?
Dar mai cu seamă atunci când focul prezintă
Scântei de un roșu aprins și-nsetat ?...
Poporul de frunze ce arde-i ... deloc tulburat.

Bucuria voastră e de-nțeles:
Încep să-nțeleg ce cale-ați ales
Să-ți îndeplinești serios, cu prisosință
Rolul tău în astă lume - aici e biruință;
Ș-acum liniștite vă faceți trecut
Și astfel viitoru-i cu nou început !

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu