Vai de parinții care-(n)ascultă de copii!

Vai de părinții care ascultă de copii,

Nu de alta, dar mintea nu l-i coaptă!

Și-n loc de multe bucurii

Un „te iubesc” nu-ți spun măcar în șoaptă

Atunci când bătrânețile ți-s largi

Și-n tine n-ai putere să mai faci o faptă!

Vai de părinții care n-ascultă de copii,

Căci prin sufletele lor ce-s străvezii

De-atâta modestie și iubire

Curge o măreață dăruirie:

Un izvor,

Un izvor prin care curge dor!

Pentru că zilele astea, deși nu sunt părinte am ascultat și eu de un copil puțin mai mare ! ... și ...