Despre oameni orbi ...

Cu toții-am întâlnit în viață oameni despre care-am zis că-s orbi
A căror ochi au fost ciupiți de corbi,
De-acei corbi ce se numesc păcate,
Ce țin pleoapele cu totul ferecate...
Ș-am fost tentați să-i alungăm
Cu hulă și cu grabă multă
Dar câți am fost dispuși să îi răbdăm?
Trăind și pentru ei un „Doamne-ajută!”
Căci sigur chiar și noi ni-s orbi
Și ochii noștri-s prinși de corbi
Și noi am vrea să fim iertați
În loc de „pururi alungați” ...
Așa că bine-ar fi să nu uităm
Că ce noi dăm,
...noi câștigăm !!!