Toți suntem mai mult sau mai puțin zidari,
Dar oare câți suntem și meșteri mari?
Toți zidim în viața asta un-zid
Și-l făurim și p-un pământ arid ...
Prin dragoste și flori în fapte
Creăm un zid înalt cât șapte,
Iar când uităm să mai iubim cum trebuie
Cu plâns amar, zidul se pierde!
Iar când din marea noastră nepăsare
Optăm să stăm în așteptare,
Zidul nu mai crește - stă pe vine ...
Și abia că se mai ține ...
Clipe-ntregi se pierd așa
Câte ziduri vor stagna?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu