miercuri, 23 februarie 2011

Ce este dorul? ...




Într-un amurg de seară
mi-am aruncat privirea spre potirul cerului,
din care curgea un roșu aprins...
Căldura flăcării adormite a soarelui
a topit sigiliul de gheață din inima mea
lăsând să se deschidă o fereastră
prin care a curs un dor
ce a început să-mi dea târcoale
... și să mă doară.
L-am prins între două gânduri răzlețe,
mi-am dat jos ochelarii de cal
și am încercat să-l privesc
dintr-un unghi cât mai larg posibil.
... am văzut că e prietenul meu.
Cândva, în trecut,
într-unul mai îndepărtat sau apropiat,
m-am bucurat gustând din momente frumoase.
Momentele frumoase au răsărit doar udate de dragoste
și tot prin dragoste au devenit prețioase
... dar rădăcina le-a rămas în trecut.
Așa că dorul și-a luat perseverența ca armă
și a început să mă mângâie cu ea,
hotărât fiind să nu mă lase în pace
până ce nu sap o groapă în prezent
și semăn în ea momente frumoase
ce trebuie udate cu dragoste.
... Acesta este dorul:
un neadormit și pisălog prieten
care are grijă să te facă să-ți dorești să iubești!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu