Despre oameni, cărțile știu multe învățate fiind de experiența veacurilor.
În lumina făurită prin focul stârnit de dorul cunoașterii paginile răsfoite ale timpului repetă din loc în loc un tipar.
Ele vorbesc despre om lăsând să se întrevadă o greutate urcată în cârca acestuia.
Din zi în zi, din an în an apare conturat cu durere cuvântul „vânzător”.
Nu precupeț, nu negustor!
Simplul, cinicul, complexul „vânzător”!
Vindem de toate:
... clipele înmiresmate cu dragoste le dăm nimicului „n-am timp”!
... gândurile în care-I pictat Dumnezeu le-aruncăm unui „nu există” !
... faptele senine pe care se clădește adevărata viață le alungăm unui „nu acum, ci mai încolo”!
... bucuriile le degradăm până la un nivel aproape de inexistență printr-un „meritam mai mult - ce bucurie-i asta?”
Și încă câte nu mai vindem și toate pentru un preț de nimic.
Dar o dată cu ele îi „vindem de la noi” pe cei dragi care încet devin „alții”!
ASTĂZI ca și ieri, mâine ca și azi filele timpului gravează cu-același toc muiat în durere vânzarea... a ta, a lor, a lui Hristos !!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu