Sunt mulți ce se întreabă,
și încă mulți sunt cei ce și răspund,
despre om ...
dar sunt puțini ce știu povestea-ntreagă
și mai puțini din cei ce nu ascund
că nu dețin decât un tom ...
Privind, însă, cum pică ploaia
aleg o lacrimă cu fler
să fie om ...
ș-apoi-i ascult istoria și văpaia
cum s-a făcut din cer
un binecuvântat atom ...
Observ că de la Dumnezeu se face,
apoi trăiește ba prin soare, ba prin vânt
întocmai ca un om ...
și toate-acestea până când cu pace
își spune ultimul și important cuvânt,
iar din apa ei răsare-un pom ...
C-aceștia suntem noi :
picături de apă, ba mai dure, ba mai moi
ce cad pe linia timpului, în viață!
Bătuți de vreme și de gheață...
să coborâm spre sol bogați în dor
stropind cu dragoste al nost viitor
și-n urma noastră să-nverzească
un om ce-n fericire va să crească!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu