să fie oare-n prieten sau să fie în dușman?
o întrebare al cărui răspuns nu ți-l dă școala
și nici credința în vreun fel de talisman.
E ciudat și presărat c-un sentiment zguduitor
să vezi un om, ce zis-a odinioară
că e certat cu Dumnezeu și că-i răzbunător,
cum se căiește învelit în boală,
cum trupul i se stinge bătut de-un vânt uscat,
dar sufletu-i răsare udat de-o-nțelepciune
ce-ascunde faptul că a fost cu El certat,
și cu rămasa-i forță se luptă pentru-a spune
că moartea pentru el, nu-i stins tăciune,
ci împăcarea cu Hristos e fericita lume!
Un singur lucru-i scris cu cerneală de regret:
că omu-așteaptă boala să fie înțelept!
Și înc-un lucru îmi pare că-i de spus:
când boala te atacă, privește cât de sus,
căci sufletul tău moare când boala ți s-a dus...
Nu-i necesar așa să fie,
dar oamenii de astăzi sunt îndatorați să știe
c-alergând cu sănătate prin imensa libertate
sufletul li-i cea dintâi cetate !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu