vineri, 23 decembrie 2011

Întreaga viață, un colind

În viață tu să cauți mereu -
îmi spune-un gând lipsit de eu -
să fi în veșnic colindare
și nicidecum în cârâit de zale.
Să cânți în casa celui apropiat
o veșnică colindă,
să poți să-i dai un mângâiat,
căci pentru suflet e merindă.
Cu dragoste să-ți umpli răsuflarea
și fiecare mic cuvânt
să-i înceteze veșnic căutarea
prețioasei fericiri pe alt pământ.
Să înțeleagă omul care-i ostenit
că fericirea-i într-un singur loc
unde obrazu-apucat de-a înflorit
și sufletul e pur ca un boboc.
Să nu se sperie însă cineva
că puritate nu mai are,
căci dragostea nu-i altceva
decât uriașa iertare,
e-mbrățișarea cea mai caldă
pentru acel ce se căiește
și de acum nu se mai scaldă
în lacul cu păcate, rece.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu