sâmbătă, 31 decembrie 2011

Un șanț cu mulțumiri

Din apusul unui an
se naște-un zornăit puternic;
e-al plugului
ce nu vrea a se trage-n van,
căci astfel ar săpa
un șanț firav, un șanț nemernic.
Ci el ar vrea ca-n urma lui să curgă
din suflete ce-au fost și încă sunt,
un râu de mulțumiri ce-nvolburat îmburdă
bolnavul dor după pământ,
și care mai apoi, evaporându-se cu totul
să-nghețe-n sticle argintii,
ce scânteiind să-și facă-n tihnă rostul,
lui Dumnezeu a-I mulțumi!



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu