duminică, 22 ianuarie 2012

Oamenii vânează vânt

Într-o noapte -
cu un cer
spălat aprig de nemilostivul Ger
trimit săgeți
spre-acei pururea-zburând sticleți;
când,
prin adierea unui gând
șoptit tainic de-al Înțelepciunii Sfânt
observ că totul e vânare de vânt ...
Căci prea de multe ori căutăm acolo unde nu-i
fericirea veșnică, aceea hărăzită omului.
Am rătăcit în efemeritate
căutând viață, unde doar moarte se mai poate,
am rătăcit cu totul alergând
și doar în praf și-n pulbere sperând,
ne-am depărtat de Sursa de Lumină
fugind în întuneric, atrași de falsa lună plină!
Căci nu există fericire în bezna-n care ne aflăm!
Aceasta s-o vedem, dacă vrem să ne salvăm!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu