joi, 19 aprilie 2012

România de azi

Învelită cu toamnă,
la colț de gerar
suspină o doamnă
prelung și amar ... 
Căci inima-i roasă
de-un vierme străin
ce-n suflet îi varsă,
în râuri, pelin!

Cu fruntea plecată
și mâini sângerând
femeia-nserată
tresare plângând.
Și-n chipu-i frumos
brăzdează canal
cuvântul hidos,
urât,
infernal,
plecat mercuriu
din propriul ei fiu...

E România de azi ...