Cândva,
Dragostea, S-a deșertat pe Sine în fața oamenilor
strigând: „Nu vă temeți de cei ce ucid trupul, dar sufletul nu pot să-l ucidă”*;
Aceasta întâmplându-se
după ce Ura s-a încolăcit în jurul Iubirii
încercând să-i sugrume orice rază care-i alimenta ființa:
pe măsură ce Negrul zvâcnea să ucidă Lumina
Ea îl îmbrățișa lăsându-se biciuită de Ură,
iar stropi mari din sângele Dragostei pătau mantia neagră a Întunericului,
risipind Bezna, căci erau stropi de lumină!
Iată de ce, Întunericul nu poate cotropi niciodată Lumina
și de ce Dragostea nu poate murii în fața Urii
și totuși:
Tu câtă Lumină ai?
____________________
* Evanghelia după Matei, capitolul 10, versetul 28.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu