Trecând Hristos prin țara noastră sfântă
Văzut-a lume rea, dar și de-aceea blândă.
Pășea cu drag și dor prin neaua luminoasă,
Făcând drum spre iubire, spre-adevărata casă.
Privea cum unii plâng cu-o caldă fericire:
Crăciunul cu Hristos e drum spre nemurire.
Iar alții râd cu ură și trufie
Mâncând și chiuind cu falsă bucurie.
Sunt triști aceștia până-n măduva spinării,
Căci pe Hristos desăvârșit l-au dat uitării.
Și ce Crăciun adevărat e-acela, oare,
Ce pre Hristos Îl răstignește cu uitare?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu