Autoevaluare

Gil Ionita - Sa ne iubim
 


Într-o seară care părea plină de noiembrie
Mi-am deschis, cu ajutorul unui gând, pieptul.
Am găsit inima-nghețată așa cum e decembrie.
Iar lângă ea, tremurând sufletul meu - bietul !!!

În loc să alerge inhalând răcoare,
Era-ncovoiat, iar eu îl priveam cu stupoare.
În spate ducea, cine știe de când
Egoul meu  - cică se spune că-i blând.

Rapid am luat o carte de-amintire
Și am început s-o răsfoiesc în neștire.
Fiecare filă din trecut spunea despre mine:
E sigur: „nu te cunoști deloc bine.”

Se vedea clar cum e albul sub negru
Că egoul meu mă ducea spre marșul funebru.
Mă vedeam neîncetat mai mare decât îs
Credeam despre mine că sunt axis-mundis.*

Într-adevăr, mândria-i curată nebunie...
Poate că-i cea mai mare înșelătorie...

*axis-mundis = centrul lumii