Farmecul unei frunze ruginii

În farmecul unei frunze ruginii
stă ascunsă Tihna,
prietena cea bună a Împăcării cu Sine -
o minunată fată născută numai
din Dragoste și Credință.
Satisfacția unui scop îndeplinit
prinde forma unui foșnet
încălzit de soarele roșu-amorțit
ce aleargă spre Pământ,
fugit din ochii lui Octombrie.
Totul se-mpacă,
pregătindu-se de culcare,
și șoptind către om:
Adevărata Tihnă 
se află-ntr-o viață umplută
cu jertfă de sine, 
precum frunza se lasă bătută de vânt
și făcută pământ,
ca din ea să răsară
un nou legământ!

Un mic folos al toamnei :)

Ce ți-e și cu toamna asta?
Un cuibar de tristețe
croit din nuiele de ploaie
ce-s legate între ele cu lacrimi de nor.
Și totuși,
nu-i puțin lucru faptul că
ea deține cheia spre liniște,
o liniște care îți șterge ochii
ce-s plini cu agitație
astfel încât vezi departe,
departe, până în trecut,
de unde privirea îți culege doruri.
Ele-s împachetate în imagini cu bunici,
înaripate cu râsete de copil,
au gust de fericire
și miros neprăfuit de pururi nemurire.
Toamna, toamna înnoiește simțuri !!!
Toamna clădește renașterea ...

De ce Maica Domnului?

Într-o vreme timpul era sugrumat de oameni
ce se legau singuri la ochi cu nepăsare
atât de strâns și de tare
încât semănau moarte și uscau viață.
Atunci,
veșnicia se zbătea să scape
de eternitatea chinurilor
așezată în sufletele celor ce au uitat să mai iubească -
Negreu, întuneric...
În acea vreme s-a născut o Mamă
din care S-a întrupat Lumina
ce vindecă, de întuneric,
veșnicia celui îndrăgostit, cu adevărat, de iubire!

Umbre grele

Am obosit sub greutatea propriei umbre -
Balast ce-aduce-n viață-mi zile sumbre.
Sunt ostenit și nu mai pot păși prin soare
Legat cu întuneric de mâini și de picioare.
Ș-atunci mă rog, târându-mă pe cale,
Să-mi ierte Cineva păcatele cu zale;
Să pot să am și eu o minunată umbră
Ce-i preafrumoasă... și n-are cum să fie sumbră.