România de azi

Învelită cu toamnă,

la colț de gerar

suspină o doamnă

prelung și amar ... 

Căci inima-i roasă

de-un vierme străin

ce-n suflet îi varsă,

în râuri, pelin!

Cu fruntea plecată

și mâini sângerând

femeia-nserată

tresare plângând.

Și-n chipu-i frumos

brăzdează canal

cuvântul hidos,

urât,
infernal,

plecat mercuriu

din propriul ei fiu...

E România de azi ...