Rugăciunea caldă a sfârșitului de Iullie

Iulie se scutură de punctul său culminant aruncându-se în deznodământ.
Soarele se apucă să topească cerul făurind apus - un ultim legământ.
Căldura îmbătrânește rugându-se pentru binecuvântarea renașterii,
Arătând omului drumul și calea cea lung-a fericirii...
Cum ar fi să-ntinzi căuș palma spre cerul ce-i plin de râvna și foc,
Să curgă amurg - căldura cea bună ce n-arde deloc?

Pentru că în 27 iulie e sărbătorit Sfântul, doctor fără de arginți, Pantelimon!

Dragoste irosită!

Într-o palmă de timp, bătută de vânt în direcția veșniciei, încape dragoste!
Dragostea e un brad cu două vârfuri plantate undeva în sfârșitul vieții!
Unii arbori ajung să se înece cu umbra pădurii în care cresc!
Ei se zbat să-și facă coroana orizontală neglijând fuga spre atingerea cerului cu vârful vieții lor!
Dumnezeu îi hrănește cu apa dătătoare de verde viu a dragostei ca să crească până la El!
Ei o beau pentru a învălui egoist și lăcomos spațiul luminos al fratelui pom!
Palma de timp se împrăștie sub adierea insensibilă a vântului.
Timpul se scurge înghițind înfometat orice secundă care are în ea creștere de copac ...
Iar arborii ancorați în egoism freamătă măcinați de vânt căci au iubit prea mult pădurea și prea puțin cerul !

Jertfa de sine - cale spre Fericire!

Viața - un gingaș colos sprijinit pe coloane de iubire,

Stâlpi falnici și drepți ce te-nalță-n nemurire,

Grinzi uriașe clădite prin jertfa de sine  - 

Sacrificiu ce-l sfânt și calea spre Bine!

Căci doar construind pe astfel de stâlpi,

Doar renunțând la șerpi și la vulpi,

Te-nscri pe un drum ce urcă spre stele,

Nu le admiri, ci pui mâna pe ele!

Te cațeri pe bradul ce duce în Sus

Iubind și jertfind ca Domnul Iisus!

Căci dintre toate sacrificiile din lume

Există unul pentru Adevăr, ce spune:

Jertfa care-i plină cu iubire,

E minunatul drum spre fericire!

De astăzi părintele Arsenie Papacioc ne privește din ceruri! Joc de cuvinte inspirat din cuvântul său cald și plin de  înțelepciune și iubire!

Pe ce drum s-o luăm în viață?

De multe ori, te-nvârți în jurul unui punct
cu multe drumuri radiare
și plângi că toate sunt departe de-a fi clare
și totul ți se pare cu adevărat disjunct.
Multe căi se împletesc în viață,
Iar fiecare are drumul lui
Doar unul singur nu-i flexibil,
nu se-ndoaie sau se arde ca o-nmoleșită ață,
ci negreșit te duce-n țara cu lumin-a  Soarelui.
E drumul cu fundația din cuvinte
crescute din făgăduința Lui:
să cauți întâi Împărăția Cerului
făcând pe-acelea ce se cer a fi plinite,
iar toate cele ce-s utile-n viață
le vei lua căci, așa, te vei schimba la față!

Artificiu antiviciu !

Într-o pădure de case
clădite pe schelete de oase
e locuința mea...
Se-nghesuiesc furnici,
viermi și urzici
pe amărâta-mi podea...
Amorțit și inert
acestora iert
zeflemea...
Și tot iert până când
rapid, ca în gând,
îmi vor lua ...
Sufleul din oase
și clipe frumoase
și tot ce-am iubit eu cândva...
Așa se întâmplă
când viața nu-i simplă
și viciul devine stăpân peste ea!

... pentru că astăzi sunt sărbătoriți Sfinții Doctori fără de arginți, Cosma și Damian!