Inima e un izvor
săpat într-un munte plin de dor
din care izvorăsc sentimente,
ce se depun apoi c-adevărate sedimente.
Dintre toate-acestea care curg
până viața-i în amurg,
astăzi mă confrunt c-un sentiment
ne-nțeles și insistent:
Fața lui e-un gând frumos
și-i un soare luminos,
ce își varsă auriul
și-și trimite purpuriul
peste-a apei luciu rece,
peste timpul care trece,
iar spre cerul înnoptat
zboară-un alb înaripat,
păsări ce s-au înnodat în stol
îndreptându-se-n văzduh c-un rol,
ca să ciugulească stele!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu