vineri, 15 aprilie 2011

Nu uita să te bucuri

Viața noastră: un amalgam de amănunte,
detalii legate între ele printr-un șnur numit „timp”;
Există însă printre-acestea unul mare cât un munte
pe care noi îl vedem ca fiind grăunte, indiferent de anotimp.
Am rătăcit atât de mult pe culmea disperării
încât uităm că zâmbetul salvează vieți,
iar fruntea descrețită provoacă supărării
de netrecut troiene din nămeți !
Și toate-acestea nu doar atunci când le servim cuiva,
când oferim din pacea noastră interioară,
ci mai cu seamă ele-s pentru sinea ta
să-ți fie ție viața mai ușoară !!!
căci parcă prea de multe ori uităm senin să râdem
și parcă tot de-atâtea ori motive am avea,
dar preferăm paharul plin deloc să nu-l vedem
<< gândind că viața-i grea
... iar a „te bucura”, cu siguranță că-i aievea >>...




luni, 11 aprilie 2011

... spre Fericire!

     Multe scopuri răsar și cresc într-o viață de om. Printre acestea - unele schimonosite, altele frumoase - șade în liniște adâncă, Fericirea. E împinsă într-un colț în care domnește nemilosul Praf al uitării, depus până la bătătorire, călcat și el în picioare de Lipsa Dragostei în suflet și în fapte. Un adevărat smog ce se așterne peste ochii omului construind iluzii. 
     Iluziile îmbată sufletul numindu-se astfel ca fiind deșarte.
     În deșertăciune rătăcind, omul nu-și mai vede calea spre „civilizatoarea” Fericire!
     Orice cale are un început.
     Începutul drumului ce duce spre Fericire stă strâns legat de o idee.
     Ideea constă în a conștientiza și recunoaște că te hrănești cu rătăcire. 
     Rătăcirea poate fi înfrântă alegând un Ghid! 
     Ghidul te poate duce spre Adevăr și Lumină. 
     Lumina Cunoașterii și Adevărul presupun înlăturarea minciunii. 
     Minciuna se alungă prin Voință. 
     Iar de voință ai nevoie pentru a te curăța! 
     Fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu! ... și alte 8 prescripții despre calea spre fericirea veșnică -  Fericirile !

duminică, 3 aprilie 2011

Adamii și Evele de azi și din noi!

Din trecut,
istoria își aruncă vocea spre prezent
susținand neîncetat că ea se repetă!
E un fel de roată
făurită dintr-o linie
care începe cu Adam și se continuă cu Eva
ca să se termine cu Acum - neîncetatul actual!
Astăzi - 
lumea e un imens fagure 
prin a cărui hexagoane se plimbă copii fidele de protopărinți,
Adami și Eve care după înlănțuiri de milenii
încă mai caută Adevărul pe cont propriu,
încă mai gusta cu poftă din măr!
Cunoașterea nu este rea,
ci rău este a-ți închipui că poți cunoaște fără Dumnezeu,
a-ți construi un gând ca un sac gol
în care să bagi ideea cum că poți singur să știi
fără a înnota printre file de cărți,
fără a te hrăni cu experiențe ale înaintașilor,
fără a te îmbrăca în smerenia de a fi învățăcel
și mai cu seamă, fără a bate la ușa Fabricii de Cunoaștere
și a-I cere Creatorului un bob de Adevăr,
pe care să-l muncești, pe care să-l crești !!!


marți, 29 martie 2011

Lacrimile - curcubeu după potop

Există nori ce-s vapori de lacrimi,
ce plouă în zori, ce vin după patimi.
Sunt picuri ce cad mângâind o durere
și stropi care-ți dau mai multă putere
Și sunt din acelea, când mut de uimire,
când neașteptatul frumos se naște în fire
după un potop de necaz și multă mâhnire
se fac curcubeu și sticlesc a iubire.


duminică, 27 martie 2011

O doamnă

Există pe Pământ și din pământ
o doamnă,
ce-și poartă trupul printre veacuri, frânt
și-mbrobodit cu spaimă.
S-a-mbolnăvit „profund” cumplit
în timpul cel din urmă
iar corpul ei, lovit, izbit
privește cum viața i se curmă.
Căci rând pe rând și ca prin gând
organe ale sale
cu totul uită cine sânt
lovind în trupul doamnei iubitoare,
iar ea privind cu dor spre cer
ș-aproape printre lacrimi:
„Mi-e poftă de românii cei de ieri”
exclamă România dintre patimi.

marți, 22 martie 2011

Turn de tărie

Am luat un pahar plin de culoare
și i-am dat drumul să pice ...
sticla s-a spart, iar culoarea s-a făcut floare!
Am încercat apoi să reclădesc potirul îmbolnăvit
lipind cioburi în șir indian,
dar în scurt timp o nereușită adâncă m-a izbit.
Curând în minte mi-a înmugurit un gând:
ce ușor e să faci rău, ce cu anevoie-i să faci bine,
dar până la urmă nici una și nici alta nu sunt fără de izbând
Diferența e, că există într-un loc despre care sufletul tău știe,
într-un loc, nu atât îndepărtat pe cât îți imaginezi,
un Turn de Tărie.
E un turn care își varsă cărămizi din Trupul Lui
pentru ca tu să îți faci din ele piedestal,
pe care să te cațeri în croirea binelui.
El adună lacrimi ostenite
care, nevinovate, au fost vărsate de oameni necăjiți,
le adună pentru ca din ele să facă zâmbete-nflorite!
Un Turn de Tărie așteaptă să îți pleci capul peste El.
Nu te teme,
acolo răul nu există, n-are nici un pic de zel!


sâmbătă, 12 martie 2011

Imagine ...

S-a trezit din hibernare Soarele,
gâdilat de sunetul țurțurilor în topire -
un ceas deșteptător ce nu măsoară orele,
ci picuri ce se nasc, de veacuri, în neștire.
Prefăcut în lumină, escaladează valuri
ce-s făurite, maiestos, de către vânt,
apoi îmbrac-a trestiilor catifelate șaluri
înfofolind cu ele amurgul pe pământ,
iar apele-l primesc însetoșate de lumină
gustând un pic din soare, ș-apoi mai oferind și altora un pic,
altruiste reflectând în ziua ce-i cu-adevărat senină
și plantelor și nouă ... câte-o rază de iubit !!!