luni, 25 iulie 2011

Dragoste irosită!

Într-o palmă de timp, bătută de vânt în direcția veșniciei, încape dragoste!
Dragostea e un brad cu două vârfuri plantate undeva în sfârșitul vieții!
Unii arbori ajung să se înece cu umbra pădurii în care cresc!
Ei se zbat să-și facă coroana orizontală neglijând fuga spre atingerea cerului cu vârful vieții lor!
Dumnezeu îi hrănește cu apa dătătoare de verde viu a dragostei ca să crească până la El!
Ei o beau pentru a învălui egoist și lăcomos spațiul luminos al fratelui pom!
Palma de timp se împrăștie sub adierea insensibilă a vântului.
Timpul se scurge înghițind înfometat orice secundă care are în ea creștere de copac ...
Iar arborii ancorați în egoism freamătă măcinați de vânt căci au iubit prea mult pădurea și prea puțin cerul !



marți, 19 iulie 2011

Jertfa de sine - cale spre Fericire!



Viața - un gingaș colos sprijinit pe coloane de iubire,
Stâlpi falnici și drepți ce te-nalță-n nemurire,
Grinzi uriașe clădite prin jertfa de sine  - 
Sacrificiu ce-l sfânt și calea spre Bine!
Căci doar construind pe astfel de stâlpi,
Doar renunțând la șerpi și la vulpi,
Te-nscri pe un drum ce urcă spre stele,
Nu le admiri, ci pui mâna pe ele!
Te cațeri pe bradul ce duce în Sus
Iubind și jertfind ca Domnul Iisus!
Căci dintre toate sacrificiile din lume
Există unul pentru Adevăr, ce spune:
Jertfa care-i plină cu iubire,
E minunatul drum spre fericire!

De astăzi părintele Arsenie Papacioc ne privește din ceruri! Joc de cuvinte inspirat din cuvântul său cald și plin de  înțelepciune și iubire!


luni, 11 iulie 2011

Pe ce drum s-o luăm în viață?

De multe ori, te-nvârți în jurul unui punct
cu multe drumuri radiare
și plângi că toate sunt departe de-a fi clare
și totul ți se pare cu adevărat disjunct.
Multe căi se împletesc în viață,
Iar fiecare are drumul lui
Doar unul singur nu-i flexibil,
nu se-ndoaie sau se arde ca o-nmoleșită ață,
ci negreșit te duce-n țara cu lumin-a  Soarelui.
E drumul cu fundația din cuvinte
crescute din făgăduința Lui:
să cauți întâi Împărăția Cerului
făcând pe-acelea ce se cer a fi plinite,
iar toate cele ce-s utile-n viață
le vei lua căci, așa, te vei schimba la față!


vineri, 1 iulie 2011

Artificiu antiviciu !

Într-o pădure de case
clădite pe schelete de oase
e locuința mea...
Se-nghesuiesc furnici,
viermi și urzici
pe amărâta-mi podea...
Amorțit și inert
acestora iert
zeflemea...
Și tot iert până când
rapid, ca în gând,
îmi vor lua ...
Sufleul din oase
și clipe frumoase
și tot ce-am iubit eu cândva...
Așa se întâmplă
când viața nu-i simplă
și viciul devine stăpân peste ea!

... pentru că astăzi sunt sărbătoriți Sfinții Doctori fără de arginți, Cosma și Damian!

joi, 30 iunie 2011

Paradox în viață

Ce folos să ai,
dacă nu ai cui să dai?
De ce să vrei să te îmbogățești,
fără să împărtășești?!
Viața-i sprijinită,
și-i mai rareori ursită
și-i pe drumul ortodox:
ea se ține-n paradox.
atunci când dai,
ai!
E un fapt probat de veacuri,
numai mie-mi trebuie leacuri:
sunt orb și mă lovesc,
și-s orgolios, nu-mi însușesc
vorbe spuse din bătrâni,
de înțelepțiți români...
Ei vorbesc de Dumnezeu,
eu îmi fac unul al meu,
ei mărturisesc cu sânge,
eu mă mulțumesc a frânge
tot ce-a fost lăsat de bun,
tot ce-aceștia încă spun!


miercuri, 29 iunie 2011

Curaj

Există un drum în viață
ce-i presărat cu gropi
și-i moale ca o ață
și-mpodobit cu stropi.
E drumul vieții noastre,
e calea ce-o urmăm,
cu gropi ca între coaste,
săpate când furăm
din propria libertate
prin zâmbete trufașe
și fapte ce-s deșarte
și nepăsări uriașe.
Ca Petru odinioară
ne îndoim ușor,
și tot c-acesta dară
să repornim cu dor!
Și de-om pica în gropi
de zeci de mii de ori
în inimi, plini cu stropi
și cu măreț fior
să ne-ndreptăm pe cale
și să urcăm agale ...

... pentru ca astazi sunt sărbătoriți Sfinții Apostoli Petru și Pavel !!!


vineri, 24 iunie 2011

Cugetare despre dragoste



M-am născut în suflet c-un bulgăre de dragoste,
de la Dumnezeu,
ca să dau din el altora:
... fie tăind, fie cernind, fie-mprăștiind, dar pururi iubind!
Am primit fărmirturi și bucățele de la oameni
... fie zâmbind, fie pășind, fie sclipind, și iarăși pururi iubind!
pân-aici eram copil,
Apoi, am mai crescut!
Și m-am concentrat asupra trupului din lut...
Ah, ce mare preocupare
și ce neghioabă neglijare...
Încât curând au apărut:
Cârduri de ciori, haite de câini, molimi și boli
... fie ciupind, fie lovind, fie răpind!
Au tăiat în bulgăre cu durere
până m-au lăsat fără vedere:
Priveam, dar nu vedeam!
Ascultam, dar n-auzeam!
Ah, ce efemeritate,
să-ți cauți iubirea prin stoluri de păcate!
Sunt om - și nu mă pot urni,
fără sincer a iubi!