duminică, 4 septembrie 2011

Umbre grele

Am obosit sub greutatea propriei umbre -
Balast ce-aduce-n viață-mi zile sumbre.
Sunt ostenit și nu mai pot păși prin soare
Legat cu întuneric de mâini și de picioare.
Ș-atunci mă rog, târându-mă pe cale,
Să-mi ierte Cineva păcatele cu zale;
Să pot să am și eu o minunată umbră
Ce-i preafrumoasă... și n-are cum să fie sumbră.


luni, 22 august 2011

Amânarea - o boală grea!

Aproape toți rătăcim prin deșertul vieții,
alimentat  în căldură de răutățile noastre -
particule înnebunite într-o mișcare browniană.
Timpul se usucă și el
subțiindu-se sub povara deshidratării
până devine scurt.
Atât de scurt încât
orice picătură de apă,
dar de la Dumnezeu,
trebuie prețuită și însușită
cu recunoștință și numaidecât.
Altfel, ața timpului se va rupe
sub ariditatea răutății,
iar vremea va muri,
văduvindu-te de a-ți lua rămas bun
de la cel pe care,
cu o clipă înainte,
după ani și ani ...
te-ai gândit să-l vizitezi.
Și totuși ...
Dumnezeu îți mai dă puterea
să înnozi timpul ...RUGÂNDU-TE!

Dumnezeu să te odihnească în Casa Lui, Feri bacsi (Feribaci)


miercuri, 17 august 2011

Un folos al Amurgului:)

În ceasul tihnit al înserării
Cerul și Soarele
se îmbrățișează...
ca toți pământenii să vadă
că în amurgul unei relații,
atunci când părerile sunt diferite,
a zilei și a nopții,
nu se crează dezbinare,
ci printr-o îmbrățișare călduroasă,
topită în dragoste,
se naște culoarea cerului de seară!




Mi-e dor!

Am găsit în sufletul meu
o farfurie cu dor
pe care o servesc acum,
în miez de noapte,
fără teama de a deveni obez.
Dimpotrivă,
mă rog lui Dumnzeu,
să nu-mi dea după cum merit,
căci aș flămânzi
atingând,
într-o clipire de pleoapă,
severa subnutriție.
Mi-e foame ...
... sau altfel spus: mi-e dor!


miercuri, 10 august 2011

Înălțarea - cheie spre Fericire!

E clar și fără de-ndoială
că-n viață nu-i tocmeală
și-i tot la fel de sigur
că e un drum - și-i singur -
ce duce la-mplinire
a omului menire!
Căci pentr-a știi mai multe
e musai să-ți faci turle,
să poți să vezi departe,
să nu stagnezi ca-n moarte.
Iar ca să te ridici,
ba chiar să nu mai pici:
să ai în suflet soare
și dorul sub picioare,
să urci pe-o faptă bună
s-o depășești pe Lună!
Căci doar aceasta-i înălțare:
e-a sufletului care
pășește pe iubire
spre-a Cerului dorire!



luni, 1 august 2011

Cugetare - viața, un miracol!

     Uneori e bine să-ți legi și sufletul de nădejdea pe care o lași să se ridice, încălzită de dorință, spre Dumnezeu. De acolo de la înălțimi ai o priveliște mai amplă asupra lumii în care trăiești. În felul acesta nu vei mai uita niciodată că piesele puzzle-lului vieții plutesc pe o permanentă minune. Din moment ce lucrurile stau în felul acesta, din moment ce fiecare clipă e învăluită cu dragoste de Dumnezeu, din moment ce viața e un miracol, de ce să te oprești la cel mai mic hop din viața ta în încercarea de a-ți urma permanent nădejdea cuibărită, de acum, în Lumea Fericirii?!


miercuri, 27 iulie 2011

Rugăciunea caldă a sfârșitului de Iullie

Iulie se scutură de punctul său culminant aruncându-se în deznodământ.
Soarele se apucă să topească cerul făurind apus - un ultim legământ.
Căldura îmbătrânește rugându-se pentru binecuvântarea renașterii,
Arătând omului drumul și calea cea lung-a fericirii...
Cum ar fi să-ntinzi căuș palma spre cerul ce-i plin de râvna și foc,
Să curgă amurg - căldura cea bună ce n-arde deloc?

Pentru că în 27 iulie e sărbătorit Sfântul, doctor fără de arginți, Pantelimon!