În negura neștiinței
îmi caut cu mâna coasta lipsă
ca să-nțeleg că tu ești femeia
care s-a făcut din mine.
vineri, 25 ianuarie 2013
joi, 20 decembrie 2012
De ce Te-ai întrupat în lume, Tată?
De ce Te-ai întrupat în lume, Tată,
Suferind atâtea pizmașe loviri?!
Căci mie mi-a lipsit calea cea dreaptă?
Ah, de-aș fi avut ș-atunci trudiri.
Eu am crezut că sunt la fel ca Tine
Stăpân prin lume, peste tot,
Dar mi-ar fi fost cu-atât mai bine
De-aș fi tăiat mândriei primul ciot.
Iar Tu Te-ai pogorât, Stăpâne,
În gerul sufletului meu
Și-ai smuls cu picături de sânge pline
Nepăsarea mea de Dumnezeu.
miercuri, 19 decembrie 2012
Crăciun fără Hristos!
Trecând Hristos prin țara noastră sfântă
Văzut-a lume rea, dar și de-aceea blândă.
Pășea cu drag și dor prin neaua luminoasă,
Făcând drum spre iubire, spre-adevărata casă.
Privea cum unii plâng cu-o caldă fericire:
Crăciunul cu Hristos e drum spre nemurire.
Iar alții râd cu ură și trufie
Mâncând și chiuind cu falsă bucurie.
Sunt triști aceștia până-n măduva spinării,
Căci pe Hristos desăvârșit l-au dat uitării.
Și ce Crăciun adevărat e-acela, oare,
Ce pre Hristos Îl răstignește cu uitare?
Etichete:
amăreală,
bucurie,
Craciun,
craciun fara Hristos,
Crăciun,
crăciun fără Hristos,
Hristos,
Iisus,
trufie,
veselie
duminică, 16 decembrie 2012
Adu-ne-n suflet și-n case...
Doamne, Iisus Hristoase,
Adu-ne în suflet și-n case
Credință din a Ta veșnicie
Pentr-o dragoste vie.
Nașterea Ta, Împărate,
Să ne spele păcate,
Să le-alunge din gânduri
Pentru-a sfinților rânduri.
Ascultă-ne, Tu, Mângâiere:
Gerul să n-aibă putere
Sufletul nostru să-nghețe
Să n-avem lacrimi pe fețe.
Oprește-ne, Tu, Fericire,
Să nu mai fugim de iubire;
Și-ale dorului albe foloase
Adu-ne în suflet și-n case!
Etichete:
adune-n,
Dumnezeu,
Hristos,
Iisus,
nasterea Domnului,
naștere,
nașterea Domnului,
suflet,
și-n case
sâmbătă, 15 septembrie 2012
Sufletul e ca un clopot
Această poezie se cere citită fie în paralel cu melodia de mai jos fie separat. Recomand melodia călduros !!!
Harisma clopote de seara
Sufletul îmi pare că-i un clopot,
Un plumb topit ce dă în clocot,
Al cărui glas atinge depărtări -
Ecou ce-aleargă peste timp și mări.
Așa cum clopotul când bate
Acoperă cu vocea-i sate -
Căci oameni mici și mari aud
Cum glasu-i care la-nceput îi crud
S-așează și le spune tuturor
„Sosit-a vremea rugilor” -
Așa și sufletul, strălucitor vestește
Copilărește când iubește.
Și orice faptă bună-i cu ecou,
Iar orice alta rea-i garou
Ce strânge și sugrumă libertate
Nimic mai mult - captivitate!
Și orice faptă bună-i miere -
Cu ea s-alungă otrava din durere ...
Poezie închinată Sfântului Iosif cel Nou de la Partoș, ocrotitorul Banatului, prăznuit în data de 15 septembrie!
Harisma clopote de seara
Sufletul îmi pare că-i un clopot,
Un plumb topit ce dă în clocot,
Al cărui glas atinge depărtări -
Ecou ce-aleargă peste timp și mări.
Așa cum clopotul când bate
Acoperă cu vocea-i sate -
Căci oameni mici și mari aud
Cum glasu-i care la-nceput îi crud
S-așează și le spune tuturor
„Sosit-a vremea rugilor” -
Așa și sufletul, strălucitor vestește
Copilărește când iubește.
Și orice faptă bună-i cu ecou,
Iar orice alta rea-i garou
Ce strânge și sugrumă libertate
Nimic mai mult - captivitate!
Și orice faptă bună-i miere -
Cu ea s-alungă otrava din durere ...
Poezie închinată Sfântului Iosif cel Nou de la Partoș, ocrotitorul Banatului, prăznuit în data de 15 septembrie!
Etichete:
cel Nou de la Partos,
clopot,
dreptate,
Inaltarea Sfintei Cruci,
Înălțarea Sfintei Cruci,
ocrotitorul Banatului,
Sfantul Iosif,
Sfântul Iosif cel Nou de la Partos,
suflet
miercuri, 5 septembrie 2012
Viciul - încununarea păcatelor!
Păcatele născute, în timp, prin mine
s-au așezat în șir indian și,
îngrămădite în scurtul interval de timp al vieții mele,
s-au strâns atât de tare
încât s-au făcut ață -
șnur ce mi-a legat gura
ca ea să nu poată grăi
atunci când prietenul meu
tremura după o vorbă bună
care să-i aline durerea!
Păzește-ți fiecare clipă a vieții
și nu lăsa viciul
să-ți lege sufletul
cu neputința de a mângâia
prin fapte, cuvinte
sau zâmbete!
s-au așezat în șir indian și,
îngrămădite în scurtul interval de timp al vieții mele,
s-au strâns atât de tare
încât s-au făcut ață -
șnur ce mi-a legat gura
ca ea să nu poată grăi
atunci când prietenul meu
tremura după o vorbă bună
care să-i aline durerea!
Păzește-ți fiecare clipă a vieții
și nu lăsa viciul
să-ți lege sufletul
cu neputința de a mângâia
prin fapte, cuvinte
sau zâmbete!
marți, 4 septembrie 2012
Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă;
Cândva,
Dragostea, S-a deșertat pe Sine în fața oamenilor
strigând: „Nu vă temeți de cei ce ucid trupul, dar sufletul nu pot să-l ucidă”*;
Aceasta întâmplându-se
după ce Ura s-a încolăcit în jurul Iubirii
încercând să-i sugrume orice rază care-i alimenta ființa:
pe măsură ce Negrul zvâcnea să ucidă Lumina
Ea îl îmbrățișa lăsându-se biciuită de Ură,
iar stropi mari din sângele Dragostei pătau mantia neagră a Întunericului,
risipind Bezna, căci erau stropi de lumină!
Iată de ce, Întunericul nu poate cotropi niciodată Lumina
și de ce Dragostea nu poate murii în fața Urii
și totuși:
Tu câtă Lumină ai?
____________________
* Evanghelia după Matei, capitolul 10, versetul 28.
Dragostea, S-a deșertat pe Sine în fața oamenilor
strigând: „Nu vă temeți de cei ce ucid trupul, dar sufletul nu pot să-l ucidă”*;
Aceasta întâmplându-se
după ce Ura s-a încolăcit în jurul Iubirii
încercând să-i sugrume orice rază care-i alimenta ființa:
pe măsură ce Negrul zvâcnea să ucidă Lumina
Ea îl îmbrățișa lăsându-se biciuită de Ură,
iar stropi mari din sângele Dragostei pătau mantia neagră a Întunericului,
risipind Bezna, căci erau stropi de lumină!
Iată de ce, Întunericul nu poate cotropi niciodată Lumina
și de ce Dragostea nu poate murii în fața Urii
și totuși:
Tu câtă Lumină ai?
____________________
* Evanghelia după Matei, capitolul 10, versetul 28.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)