La Izvorul Tămăduirii ...

Într-o lume îmbrăcată armonios în feerie,

dichisită cu fâșii din curcubeu ...

Din pură lipsă de materie
a zidit un izvor ... meșterul Arhiereu.

Înaintea apei sale

sapă Dragostea, cu dor, o cale

ca să curgă mai încet sau mai rapid

peste sufletul uscat - arid.

Ori că plouă ... sau că pică câte-o lacrimă pe rând

inima-ți la cer ridică - zâmbetul ți-e cu izbând!

Trebuie doar să-i spui iubirii

despre apa care susură la Izvorul Tămăduirii!