sâmbătă, 22 octombrie 2011

Nu fi trist în exces!



Viața aleargă grăbită prin timp
țintind la final nemurirea -
un blând și ceresc, chiar măreț anotimp
ce ține în el doar iubirea.
Dar scopul final e greu de atins,
căci viața e trasă-napoi
prin sufletul stins și greu de aprins
ce-a uitat bucuria să mai fie vioi.
Tristețea prea multă înseamn-alergare
a inimii ce vrea la cer,
numai că-i pe-o rătăcită cărare
și plină de-un negru mister.
Tristețea e bună, dar nu în exces
căci poartă cu sine venin,
ce pornește în suflet degradantul proces
și totul în jur se arat-a pelin!

marți, 18 octombrie 2011

Sădește un pom - un alt înțeles!

      

        Există o vorbă ce s-a născut din bătrâni și se tot naște, din buze înțelepte, până astăzi! Ea poartă în sine o idee: sădește-un pom! - pomul sufletului tău, cu o coloană vertebrală dreaptă pentru că doar dragostea de dreptate îl poate înălța până la căldura și lumina fericirii oferită de Soarele Nemărginit, căci doar prin mângâierea Lui copacul vieții tale poate înflori oferind flori colorate și fructe ale bunătății celor din jurul tău, apropiați deplin sau mai puțin. Abia atunci ți-ai împlinit viața, când ți-ai împărtășit din dragostea ta Lui și celorlalți!


sâmbătă, 15 octombrie 2011

Dragostea - pilon spre nemurire!!!

     Ce caldă e lumina toamnei! Frunzele ce plutesc spre pământ încălzesc prin mișcarea lor aerul adormit de liniște. Raza soarelui, după ce trece de sita din frunze, pășește agale pe geamul ferestrei, îndrăznind sfioasă să-mi intre în casă. Acolo luminează unul din nenumăratele colțuri întunecate ale înțelepciunii mele. Înțeleg acum renașterea de mii de ani a toamnei. Fiecare gest al ei e ancorat în veșnicie, căci frunza dacă se face pământ se face ca din ea să crească altă viață! Pe semne că știe că doar dragostea e cea nemuritoare și că doar acele lucruri, ce-s atinse de blândețea ei nemărginită, rămân întru desăvârșire. Restul, lipsit de iubire, se preface-n praf și pulbere!





sâmbătă, 8 octombrie 2011

Plouă cu liniște!

Afară plouă
cu stropi mari de liniște,
iar picăturile ce mângăie pământul
glăsuiesc ...

În lumea sufletului
nu există om
cu adevărat mut
sau orb
sau surd,
ci există din aceea
care nu vor să spună,
să vadă,
să audă.

E păcat să n-ai cu tine
ascuțitul cuțit al voinței
pe care să-l folosești
ca să tai o bucată de timp,
s-o faci farfurie
și să servești liniște
plutind cu sufletul
pe zgomot de ploaie!
Oprește-te o clipă ...







luni, 3 octombrie 2011

Doar dragostea!

Am căutat într-un Miez-de-noapte.
și am găsit Stele
spre care trimiteam Cuvinte...

În drumul lor spre îndepărtații licurici
Slovele se măcinau
lovite de timp și de spațiu
până rămânea Nimic.

Nici o literă
nu se putea juca printre scântei de aștrii,
ci numai Sufletul pus cu drag în Vorbe
răzbea dincolo de neputința firii,
și asta
pentru că
Totul se risipește ca un Fum...

Doar Dragostea nu cade niciodată.









sâmbătă, 1 octombrie 2011

Frunze împlinite!

... încărunțesc frunzele,
ce, aflate la vârsta plină a rumenirii,
desenează prin căderea lor spre primitorul pământ
o viață de om ... împlinită!
mereu și-au demonstrat înțelepciunea
fluturând cu umilință
printre bătăile tăioase ale vântului.

Deși lovite, răsucite și izbite,
n-au renunțat nici o clipă,
la Cel care le-a purtat cu drag -
să-I spunem, Pomul Vieții -
căutând spre noi orizonturi
sau spre alte înțelesuri,
pentru că traiul le era prea greu
sau din orice alt motiv.

Răbdarea lor s-a împlinit în timp!