Turn de tărie

Am luat un pahar plin de culoare
și i-am dat drumul să pice ...
sticla s-a spart, iar culoarea s-a făcut floare!
Am încercat apoi să reclădesc potirul îmbolnăvit
lipind cioburi în șir indian,
dar în scurt timp o nereușită adâncă m-a izbit.
Curând în minte mi-a înmugurit un gând:
ce ușor e să faci rău, ce cu anevoie-i să faci bine,
dar până la urmă nici una și nici alta nu sunt fără de izbând
Diferența e, că există într-un loc despre care sufletul tău știe,
într-un loc, nu atât îndepărtat pe cât îți imaginezi,
un Turn de Tărie.
E un turn care își varsă cărămizi din Trupul Lui
pentru ca tu să îți faci din ele piedestal,
pe care să te cațeri în croirea binelui.
El adună lacrimi ostenite
care, nevinovate, au fost vărsate de oameni necăjiți,
le adună pentru ca din ele să facă zâmbete-nflorite!
Un Turn de Tărie așteaptă să îți pleci capul peste El.
Nu te teme,
acolo răul nu există, n-are nici un pic de zel!