De ce? Cum? Cine?

De ce e cea mai lungă dintre căi
aceea care duce de la urechi la inimă?
E calea care trece peste dealuri, peste văi...
ș-abia târziu informația-n convingere se schimbă.
Un om vroia să scrie o carte despre Dumnezeu ...
un copil vroia să mute marea într-o groapă de nisip.
Cum să poți să îngrădești marea într-un pahar cu apă?
Cum să-L poți cuprinde pe Cel Necuprins în mintea mărginită?
Toată lumea e-mpletită din apă, foc, aer și pământ
despre care se spune c-au apărut prin întâmplare ...
Cine le-a amestecat și le-a-mpărțit pe-acestea oare?
E sigur că n-a fost al întâmplării gând ...
Ba da !!! sigur sunt din întâmplare.
Dar de-i așa atunci ...
Atunci cine-a rânduit conservarea și păstrarea focului, apei, aerului și pământului la un loc
Încât astăzi, încă de atunci, formează-un tot?
Dacă s-au unit prin tragere la sorți
Pe-acum trebuia să fim cu toții morți,
Căci sigur nu există întâmplare
care să vieze ne-ntrerupt atâtea zile ce-ncep cu soarele răsare...
Ș-atunci îmi pare că această lume sigur e creată
de Cineva mai mare...
Și ce-i mai mare decât cel ce e creat, de nu o Divinitate necreată?