M-as imbata cu regina noptii

... o seara in care stelele nu au inceput inca sa zambeasca pamantului. Dar oare ele zambesc planetei noastre, sau ne incanta pe noi, pamantenii? Oare stralucirea lor nu e cumva menita sa ne aduca cu picioarele pe pamant? Atunci cand nadejdea ne paraseste oare sclipirea lor nu aduce cumva si in sufletul nostru o sclipire a sperantei? Sau oare atunci cand suntem prea plini de noi, aceleasi sclipiri ii aduc aminte omului de cat de marunt e? Multe intrebari cu si mai multe raspunsuri. Insa in seara asta nu m-as mai intrebat nici un lucru, ci m-as imbata cu regina noptii. :) cu blanda regina alba. As spune ca acesta floare pare imbatranita de vreme, decolorata de soare, palita de seceta ... dar nici unul dintre acestea nu e raspunsul corect. E blanda regina a noptii, albita de Dumnezeu spre colorarea sufletelor noastre:) ... Oare pentru acest dar n-ar trebui sa-I multumim Lui? Oare si frumusetea acesteia e meritul nostru? ... si m-as imbata cu mirosul ei, m-as apropia de suvitele ei albe spalate de ploaie. Mirosul ei insa nu se decoloreaza, ci parca incearca sa strapunga noaptea, parca incearca sa risipeasca noaptea din sufletele oamenilor oferind sperante si nadejdi :) ... Gata! Nu mai lungesc vorba :) ... m-as imbata cu regina noptii :)